Terapia nu actioneaza doar asupra ,,pacientului'', ci si asupra terapeutului.
Am descoperit pe propria-mi piele. Nu pot sa fiu decat recunoscatoare, celor care mi-au dat sansa sa imi formez reflexe de terapeut....
E greu sa vorbesc. E greu sa imi inabus sentimentele care ma cuprind.
Miercuri seara, am iesit afara cu catelul....la o ora rezonabila (era doar 22)...eram in fata blocului.....cand ma simt apucata de sani....
Restul e cumva in ceata. Stiu doar ca am scapat. Am scapat fara urme fizice. Am reusit sa il pun pe goana vorbind calm, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu stiu ce m-as fi facut fara orele, trase parca la indigo, de terapie ABA.....
Nu stiu cum as fi reactionat, daca nu stiam sa ignor durerea si sa vorbesc ca si cum discutam despre vreme....
Nu stiu cum am reusit sa ii desprind mainile de pe mine, ca si cum indepartam doar o scama....
Nu stiu cum.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu