Simt cum cineva se joaca cu capacitatea mea de indurare. Vrea sa vada cat pot sa duc, cat timp imi ia sa clachez. Si cred ca face asta cu o bucurie imensa, cu un ranjet mare pe fata. Simt cum ceea ce imi doresc e un ideal ce se indeparteaza de mine.
Vestile rele continua sa vina, ca o picatura chinezeasca. Lovesc in acelasi loc, cu aceeasi intensitate. Sa fac o simpla enumerare? Am ramas fara cuvinte. Mi-e frica sa le enumar. Sunt prea dureroase. Tot ce pot spune e ca ceea ce a inceput in septembrie se continua. Atat.
joi, 12 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu