Explicatie


Prin aceste mici povestiri, nu caut sa va fac sa va simtiti bine. Suntem destul de amortiti si de indiferenti la ceea ce se petrece in jurul nostru. Vreau sa imi scot din inima toata durerea provocata de lucrurile "frumoase" pe care le-am vazut. Vreau sa vad ca incepeti sa iesiti din amorteala, ca numai alergati dupa lucruri pe care oricum nu le veti lua cu voi atunci cand veti muri. Vreau sa vad cum va opriti din drumul vostru grabit si intindeti o mana celui care are nevoie cu adevarat de ea. Vreau sa intelegeti ca daca dati bani unui cersetor, unei fundatii nu v-ati capatat un loc in cer. Nu cu Bani se cumpara fericirea.
Daruiti putin din dragostea voastra.

luni, 10 noiembrie 2008

Lipitorile

Sunt mici.
........Au venit in clasa I de mana cu mama lor. Doua fetite gemene, micute si firave. Repede au fost catalogate proaste (deh... asta e termenul folosit de unii specialisti....pisicii lor de specialisti...).
Au fost nascute inainte de termen, din cauza faptului ca tatal lor o alinta pe mama cu coada maturii...
Nu credea nimeni ca o sa faca un an....
Dar au avut pofta de viata si cu bunavointa Domnului au supravietuit si au devenit lipitorile mele.
De ce lipitori? Simplu. Pentru ca de cand ma vedeau pana plecam se prindeau de hainele mele si nu mai era chip sa scap. chiar daca le pastea pedeapsa tot nu imi dadeau drumul.
Si asa imi faceam eu serviciul, cu ele de picioare. Ma plimbam pe holul lung, de la un cap la altul, tarsaind picioarele.
...Incepusem sa am muschi nu gluma. Doar aveam atarnate de fiecare picior aproximativ 20 de kilograme...
Cand dadeam stingerea, ca sa nu mai fie pedepsite, ma asezam pe patul lor.
Incet, pe nesimtite, timpul a trecut si lipitorile mele au crescut.
Acum nu se mai agatau de picioarele mele, dar erau lipite de sufletul meu.
Cea mai mare pedeapsa de acre au avut parte din partea mea a fost sa nu vorbesc cu ele o saptamana. Plangeau in hohote, cadeau in genunchi sa le iert. Incepusera sa nu mai manance.... Dupa trei zile a trebuit sa renunt la pedeapsa....
...lipitorile mele....dragele mele lipitori......
Stiam despre ele mai mult decat stiau una despre cealalta, chiar daca isi impartaseau totul....
...timpul a trecut...incet...si lipitorile mele au terminat opt clase.
Au intrat la profesionala, dar continuau sa vina sa ma vada cel putin odata pe luna. Veneau si imi spuneau tot ce faceau, toate nimicurile. Veneau si se sfatuaiau cu mine.
....sigur si plin de el, timpul a trecut...lipitorile mele au terminat profesionala....
S-au angajat si si-au gasit fiecare cate un sot. Una din ele are o fetita...
....timpul cu cruzime musca din noi...
Acum doua zile a fost ziua mea de nume. Eram putin bosumflata (deh inca ma mai cred o fetita mica, pe care lumea ar trebui sa o rasfete..) pentru ca inafara de parinti si doua prietene nu mi-a zis nimeni macar sa fac cinste de ziua mea.
Bosumflata cum stateam eu, aud ca imi suna telefonul......erau lipitorile mele, care isi incarcasera telefonul, doar ca sa imi zica La multi ani!



Doamne Iti multumesc ca ai grija de lipitorile mele. Iti multumesc ca Le-ai fost alaturi si Le-ai ajutat sa nu calce stramb. Doamne nu Le lasa. Fi alaturi de ele in continuare

Niciun comentariu: