Papam lapte

- Ce vrei sa mananci?
- Vau lapti.
- Bine iti incalzesc laptele...

- Gata! Am timinat.
- Nici un gata, pentru ca nu ai mancat.
- Gata. Nu vau lapti.
- Nu ai mancat azi nimic! Acum ai cerut lapte, mananci lapte.
- Nu.
- Ba da! Vrei cu biscuiti?
- Nu!
- Vrei cu cacao?
- Nu!
- Vrei cu cafea?:)
- Nu!
- Vrei cu cereale?
- Nu!
- Vrei cu bataie?
- DA!
(Se pune cana de lapte in fata)
- Bea!
- Nu! Vau bataia!

Ne pregatim de Craciun....

Azi, educatoarea vorbareata va lua o pauza (recomandare de la nenea doctoru') si va lasa pozele sa vorbeasca.

Un tramvai numit...............

(cor): - Putem sa plecam acasa?
- Da....Dar hai sa va intreb ceva inainte.....

(cor): - Nu din nou! Ne intrebati acelasi lucru in fiecare vineri! Nu v-ati plicisit?
- Nu, nu ma plictisesc asa de repede! Iar daca mai comentati va intreb de zece ori!

(cor):.........
- Bine.......Incepem?
(cor): Da.

- Pe unde mergeti?
(cor): -Pe trotuar.
- Pe unde traversati?
(cor): - Pe la trecerea de pietoni.
- Cand traversati?
(cor): - Dupa ce ne asiguram si numai pe culoarea verde.
- Unde asteptati autobuzul, tramvaiul, troilebuzul?
(cor): - In statie.
- Cand va urcati in el?
(cor): - Ne apopiem de el dupa ce a oprit, si ne urcam frumos, fara sa ne imbrancim.
- Bine! Puteti pleca!






Doamna veniti repede si nu va suparati pe noi ca noi am facut ce ne-ati zis si veniti repede ca pe Ghe a calcat-o tramvaiul si i-a retezat talpa piciorului si ea s-a suit prin fata dar vatmanita a pornit shiar daca a vazut-o ca se suie si nu e vina ei sa nu o certati ca am inteles de ce ne tot pisati la cap si va rog sa nu o pedepsiti............

Amestec condimentat

Se ia una bucata educatoare vorbareata. Dar vorbareata. Se captuseste cu o laringita acuta.
Se ia una bucata Matza (a se citi fetita dulce, dar rasfatata de catre toata lumea). Matza trebuie sa fie neaparat invatata cu una ucata educatoare vorbareata si pupacioasa.
Se pun intr-o camera si se asteapta.......

..........se asteapta...........

......se mai asteapta, doar esucatoarea nu poate scoate nici un sunet, iar fetita devine stana de piatra, nefiind invatata cu un asemenea comportament....

........dupa un anumit veti descoperi ca: educatoarea nu va mai putea sa stea dreapta de atata ras si ochii ii vor fi plini de lacrimi (de bucurie).

Dar nu uitati de Matza! Ce face ea?
A luat o pozitie de copil cuminte ( ce nu suport copiii, care unde ii pui acolo stau), cu ochii mari, mirati. Uitati-va si la mainile ei cum stau impreunate si cum nu mai pun mana pe nimic, cum nu mai imping, trantesc sau rup (brrr, ingrozitor....)

Acum devin inteleapta sau urata. Cum era proverbul? :D

Dar sa revenim.
Matza deodata incepe sa isi foloseasca arma secreta, nou descoperita. Devine efervescenta: Buna
Cuminte
Nu fac prostii
Nu e voie
Nu pun mana
Cuminte
Te iubic (si eu te iubesc Matza mica si dulce)
Iubic mult
Pe tine
Te iubic mult pe tine...

Rezultatul?
Va las pe voi sa il ghiciti

Par frumos si matasos....

Hauzi fa, ca tu iesti mai proasta, asa mai de la tara si ma-ta nu cred ca tia zis cum sa te speli pa cap ca noi astea d'aci, hai sa iti arat, fa, sa nu mori proasta.
Fa vezi tu ligheanu asta cu picior? Asta care are camera separata. Vezi fiecare intra singura acolo, dar eu ca te vad asa proasta iti arat cum trebuie sa faci. Hai fa, nu mai sta ca ma'ta mare, pun'te in genunchi si baga capul. Asa fa, asa...stai acolo ca trag eu apa......



(Traducere: Lighean=vasul de toaleta)

10 minute

Exprimare verbala: Unde mergem?...Ce e aici?...Mi-e frica!...Vreau inapoi!...Nu mai vreu!...Unde e doamna?...Copiii unde sunt?...Gata!..Hai sa coboram!...Mai urcam?...

Exprimare fzica: tremur...pasi nesiguri...ochi inlacrimati...unghii infipte in mana mea...



De ce? Doar ca sa ajungem din clasa pana in cabinetul meu (de la parter pana la etajul al doilea)... ca dupa aceea sa nu mai vrea sa plece...



P.S. Dragii mei (parinti sau specialisti), nu grabiti copilul. Lasati sa vina totul de la el (mai ales)la inceput. Lasati-l sa exploreze, sa se acomodeze. Timpul ,,pierdut'' la inceput va fi mai mult decat recuperat pe parcurs.

Lipitorile

Sunt mici.
........Au venit in clasa I de mana cu mama lor. Doua fetite gemene, micute si firave. Repede au fost catalogate proaste (deh... asta e termenul folosit de unii specialisti....pisicii lor de specialisti...).
Au fost nascute inainte de termen, din cauza faptului ca tatal lor o alinta pe mama cu coada maturii...
Nu credea nimeni ca o sa faca un an....
Dar au avut pofta de viata si cu bunavointa Domnului au supravietuit si au devenit lipitorile mele.
De ce lipitori? Simplu. Pentru ca de cand ma vedeau pana plecam se prindeau de hainele mele si nu mai era chip sa scap. chiar daca le pastea pedeapsa tot nu imi dadeau drumul.
Si asa imi faceam eu serviciul, cu ele de picioare. Ma plimbam pe holul lung, de la un cap la altul, tarsaind picioarele.
...Incepusem sa am muschi nu gluma. Doar aveam atarnate de fiecare picior aproximativ 20 de kilograme...
Cand dadeam stingerea, ca sa nu mai fie pedepsite, ma asezam pe patul lor.
Incet, pe nesimtite, timpul a trecut si lipitorile mele au crescut.
Acum nu se mai agatau de picioarele mele, dar erau lipite de sufletul meu.
Cea mai mare pedeapsa de acre au avut parte din partea mea a fost sa nu vorbesc cu ele o saptamana. Plangeau in hohote, cadeau in genunchi sa le iert. Incepusera sa nu mai manance.... Dupa trei zile a trebuit sa renunt la pedeapsa....
...lipitorile mele....dragele mele lipitori......
Stiam despre ele mai mult decat stiau una despre cealalta, chiar daca isi impartaseau totul....
...timpul a trecut...incet...si lipitorile mele au terminat opt clase.
Au intrat la profesionala, dar continuau sa vina sa ma vada cel putin odata pe luna. Veneau si imi spuneau tot ce faceau, toate nimicurile. Veneau si se sfatuaiau cu mine.
....sigur si plin de el, timpul a trecut...lipitorile mele au terminat profesionala....
S-au angajat si si-au gasit fiecare cate un sot. Una din ele are o fetita...
....timpul cu cruzime musca din noi...
Acum doua zile a fost ziua mea de nume. Eram putin bosumflata (deh inca ma mai cred o fetita mica, pe care lumea ar trebui sa o rasfete..) pentru ca inafara de parinti si doua prietene nu mi-a zis nimeni macar sa fac cinste de ziua mea.
Bosumflata cum stateam eu, aud ca imi suna telefonul......erau lipitorile mele, care isi incarcasera telefonul, doar ca sa imi zica La multi ani!



Doamne Iti multumesc ca ai grija de lipitorile mele. Iti multumesc ca Le-ai fost alaturi si Le-ai ajutat sa nu calce stramb. Doamne nu Le lasa. Fi alaturi de ele in continuare

Cine pe cine invata

  Se spune ca educatorul il invata pe copil.  Cred ca lectia asta eu am sarit-o.

Fiecare copil cu care am lucrat m-a invatat ceva, m-a educat, mi-a format caracterul.

  In relatia mea cu copiii ei au fost invatatorii si eu elevul. Am invatat lucruri, pe care altii s-au chinuit mult si bine (tot degeaba) sa mi le explice.
  Eu nu pricepeam si pace. Totul se termina in urlete si plansete. 
  
 Anii au trecut, eu am crescut mare (doar mare nu si matura) si tot nu stiam sa fac unele lucruri.
 Si pentru ca eram mare, a trebuit sa ma angajez.

  Ehe, si intamplarea facu (sau mai bine zis momentul meu, ca Hipopotamita balerina de pe salteaua de gimnastica de la ANEFS, care i-a facut pe profesori sa rada cu lacrimi) sa devin cadru didactic (da - cica sunt cadru didactic, am constientizat si eu asta dupa 10 ani in invatamant).
   Si asa am inceput sa fiu invatata, nu de persoanele abilitate sa o faca, ci de copii. Copii considerati de societate handicapati ( aici am eu dubii serioase, cred ca lucrurile stau tocmai pe dos). 
  Va intrebati oare ce am invatat? Sa va dau cateva exemple:
- am invatat sa am caiete ordonate
- am invatat sa scriu citet
- am invatat sa citesc cu intonatie
- am invatat sa cos (mama a inceput sa se inchine cand m-a vazut cosand primul goblen)
- am invatat sa pun ochiuri pe andrele si sa crosetez (saraca mama imi facea lucrurile pentru orele de esucatie tehnologica)
- am invatat sa fac paine
- am invatat sa sa ma bucur de lucruri marunte

Pentru toate acestea nu pot sa le spun acestor copii decat MULTUMESC. Iar societatii ii recomand sa isi scoata ochelarii de cal.

De bine sau de rau?

  Caracterizare:
- sunt dezordonata
- sunt imprastiata
- sunt cu capul in nori ( si picioarele in gropi)
- sunt uituca
- sunt egoista (dar rau de tot)
- nu pot sa ma concentrez pe o perioada mare de timp
- nu imi place sa invat
 

  Preferinte:
- imi place sa rad tare
- imi place sa tip
- imi place sa ma tavalesc pe jos
- imi place sa ma murdaresc ( d-nul porc e curat)
- imi place sa topai in pat
- imi place sa joc fotbal in casa
- imi place sa ma dau in leagan, pe tobogan
- imi place sa calc in balti
- imi place sa ma bat cu perne 

  E de bine? E de rau?

  Cine poate sa imi spuna?

  Observatie: Am peste 30 de ani. Lumea zice ca sunt un adult (asta e cea mai buna gluma pe care am auzit-o).

Probleme/Intrebari:
  Cum pot oare eu sa educ copiii?
  Cum reusesc ei sa invete ceva de la mine?
  De ce sunt bucurosi sa ma vada?
  De ce parintii copiilor sunt multimiti de mine?
  Cum au oare curajul sa ii lase pe mana mea?

 

Cine poate sa ma lamureasca?

  

I've got no strings.....

   Sunt o papusa.

   O papusa frumoasa, dar legata cu o multime de sfori, prin care sunt manuita. La inceput nu le-am vazut. Nici nu stiam ca sunt legata.

   Respiram.

   Imi placea sa rad, dar trebuia sa stai aproape de fata mea si drept in campul meu vizual.

   Respiram.

   La un moment dat am cazut de pe scaun. Cineva ma facea sa rad.

   Respiram si radeam.

   Am inceput sa simt sforile. Nu stiam ce sunt ele, dar stiam ca ceva ma tine.

   E bine?

   E rau?

   Nu stiu.

   Doare?

   Doare, pentru ca unele trag intr- directie altele in cealalta. Unele ma tin legata, nu vor sa ma lase sa scap. Vor sa fiu prizoniera lor. Sunt groase si aspre. Ma dor.
   Cand am cazut de pe scaun am primit alt rand de sfori. Dar acestea sunt ca sarutul mamei inainte de culcare. Ma dor si acestea. Dar ele ma elibereaza de celelalte. Ma fac sa vreau sa scap de celelalte. Imi dau dorinta de a cunoaste. Imi dau putere. Ma ajuta. Si, ce e cel mai important, se topesc in momentul in care am invatat ce trebuia sa invat.

   Sunt o papusa.

   O papusa frumoasa. Dar am descoperit ca am si suflet. Am descoperit ca vreau mai mult. Vreau sa nu mai am sfori. Si, e bine fara ele.

   Respir, rad, vorbesc, mananc singura, ma plimb, ma cert.

   Inca nu am scapat de sforile care ma trag in jos. Dar vreau, daca nu pot sa scap de ele, sa le fac macar sa nu imi mai lase rani adanci.

   Va veni momentul in care voi zice: NU MAI AM SFORI!

Multumesc! (deviere de la subiect)

   Acum trei ani, dupa opt ani in care am vazut numai ,,parinti'' ce m-au facut sa imi pierd increderea in oameni, am cunoscut o MAMICA.

  Da, o adevarata MAMA, care mi-a redat increderea in oameni.

  Opt ani degroaza, in care nu vedeam decat durere, frica, inraire.......acolo unde trebuia sa fie dragoste, inocenta, bucurie.....

 Parintii stiuti de mine credeau ca e normal saisi dea copilul cu capul de pereti, sa le puna mana pe plita, sa isi satisfaca instinctele animalice in cel mai bun caz de fata cu copiii, daca nu chiar cu ei.....

 Ma resemnasem... Credeam ca asa sunt toti parintii ai caror copii au nevoie de mai multa dragoste decat altii. Incepusem sa simt cum si inima mea prinde sa se transforme incet - incetisor intr-o piatra. Da inima mea, care in primul an de joaca (lucrul cu copiii nu pot sa il numesc munca, chiar daca iau totul in serios) se solda cu nopti intregi de plans. 

 Satula de atata uratenie si lipsa de bani (recunosc) m-am hotarat sa imi caut ceva de munca. Doar aveam o vara intreaga libera. Si cum sunt mai comoda din fire, am zis sa caut ceva la care ma pricep (atunci asa credeam, ca le stiu pe toate...). Si am gasit un anunt in care se cauta persoane, care sa lucreze cu un copil cu retard psihomotor. Asta e de mine (gandeam eu) sa vezi cum ii dau pe spate pe parinti.....imposibil sa cunoasca ei mai multe decat mine (:)) ), las ca le arat eu.....

 Si asa am ajuns sa cunosc o MAMICA. Bine, prima data cand am vazut-o am crezut ca e sora mai mare. Nu credeam ca are mai mult de  18 ani.

 Cu fiecare minut in care stateamin preajma ei incepeam sa vad o alta lume. O lume de bunatate, de iubire, de sacrificiu pentru familie, pentru copii in special. 

  Si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, ca mi-a aratat o lume a PARINTILOR, ma invata si meserie..... Da, ma invata. Un parinte invata un ,,specialist" meserie.......

 Si pentru toate acestea nu pot sa spun decat......... MULTUMESC IANANA......

P.S. Sper ca nu ma vei certa daca vei citi....

Mama impunge si eu trag

Doamna, ce inseamna avort?

(Of, Doamne, ce sa le spun eu acestor copile? Cat de departe pot sa merg?)

Cum credeti voi ca se fac copiii? Vreau sa imi spuna fiecare din voi ce stie. Dupa care o sa va spun ce e adevarat si ce e fals.

Eu, eu, eu vreau sa va spun prima.

Stiu tot.
Mi-a spus mama. Pentru ca ma iubeste. S-a culcat cu tata si a ramas bortoasa cu mine. Si cand a aflat ca e bortoasa a vrut sa ma dea afara. Si ii era frica sa ii spuna lui mamaia. Dar auzise de la niste babe ca poate sa avorteze cu andreaua. Asa ca intr-o zi, cand a ramas singura acasa a luat andreaua si a inceput sa se scobeasca. Vedeti semnul asta de pe cap? De atunci il am. Si pe cel de pe burta la fel.

Dar a venit prostul de tata si cand a vazut-o ce a facut, a dus-o repede la spital.


Nota: MAMA Cand asociez acest cuvant cu acea persoana mi se pare ca comit un sacrilegiu, ca intinez cu murdarie un lucru sfant.
Voi fiinte care va credeti mame dar sunteti copie la indigo a acelei femei mai bine duceti-va si sterilizati-va inainte.

Pe stadion

   (- Unde ai ai fost? Azi se vine la scoala? E miercuri!)

  - Pai, pai... Eu stiti ca am iubit. E mai mare decat mine. Dar imi place mult da el ca nu da in mine. Si duminica am fost la meci cu el. Mi-a luat si un suc.

 Stiu ca va pot spune tot, ca asa ati zis sa facem. Dar sa nu ziceti la celelalte fete. Ele este geloase pa mine.
 
  Si el a venit cu doi pretini. Si era super distractie. Mi-a luat si seminte si suc, iar ei beau niste bere.
 
Dar, dupe pauza au inceput sa se supere ca pierdeau echipa lor. Si iubitul meu a zis ca vrea sa imi spuna ceva. Si am mers cu el sa imi spuna. Am mers sub banci si m-a rugat sa ma joc cu el putin ca e nervos. Si m-a pus sa stau in genunchi si ............ .
 Si a zis ca sunt cea mai buna iubita a lui. Ca am facut ceva foarte frumos. Si il cred pentru ca eu nu stiam. Era amuzant chiar daca un pic am vomitat.
  Si am mers la prietinii lui. Si le-a spus ce am facut. Si am inceput sa rada, si am inceput si eu sa rad.
 Si unul din prietenii iubitului meu i-a zis sa ma trimita sa mai iau niste bere. Si m-am dus.
 Cand am venit, prietenul meu m-a rugat sa mai mergem iar sub banci ca vor prietenii lui. Si am mers dar dupa meci.
 Si m-am jucat si cu prietenii lui. Cu cate unu. Dar au vrut si toti trei odata.

 Si au vrut si.............. .


 Si au vrut si...............
 
P.S. Stupefactie..................scarba............................durere.
  
Cum poti spune: DACA MA IUBESTI TREBUIE SA...................... ?

Am uitat sa mai fim umani.

 Se spune:
        
         Daca ma iubesti, te rog nu te transforma intr-un pres pentru ghetele mele pline de noroi.
        
         Daca ma iubesti, te rog nu uita sa iti pastrezi decenta.
        
         Daca ma iubesti, te rog sa ma critici cand gresesc.
        
         Daca ma iubesti, te rog  sa ma ajuti sa devin un OM.

Bataia

Doamna, nu ne mai certati si nu ne mai pedepsiti. Mai bine bateti-ne. Ce o bataie nu ne strica. De ce stati atata sa ne explicati? Mai bine luati umerasul si trageti-ne vreo doua. Nu conteaza, plang putin, ma doare putin dar putem sa mergem afara. Nu ne mai pedepsiti si nu ne mai certati. Doare mult mai mult.

Ce e asa de rau daca ne bateti. Tata m-a trimis intr-o zi la magazin sa-i iau bautura. I-am cumparat dar a mai ramas si rest, de care mi-am cumparat bomboane. Cand m-am dus acasa, tata mi-a luat mainile si mi lea pus pe plita. Daca va uitati de mai vad urme. Dar am scapat repede. Cu dumneavoastra nu scap. Mi-e rusine sa gresesc.

Mai bine ne dati bataie.

P.S. Daca vrei ca copilul sa te stie de frica, bate-l. Atunci cand va fi mare va face la fel.

Daca vrei sa devina OM, explica-i ce si unde a gresit. Explica-i consecintele faptelor lui.

80 milioane

Buna! Numele meu este M si am 16 ani. Sunt subtirica, am par negru si lung, si ochi negri.

Vreau sa va povestesc Basmul meu frumos:

Parintii mei, nu aveau unde sa locuiasca, si le cam placea bautura. Pe mine, fiind fata, m-au considerat o povara. Asa ca, cu toate ca eu puteam sa invat bine, imi placea scoala s-au gandit sa nu ma inscrie. De ce sa faca asta? Cine mai avea grija de frati, cine mai facea mancare? Dar, intr-o zi, au aflat ca daca imi fac certificat de Handicapat, pot lua bani mai multi. Si uite asa, spre bucuria mea, am intrat la scoala (chiar daca era doar speciala). Imi placea acolo. veneam lunea, plecam vinerea. Eram cu fete de aceeasi varsta. Si ce e mai important: nu trebuia sa am grija de altcineva, ci doar sa invat. Profesorii ma placea, pentru ca eram silitoare si cuminte. Doamna mea incepuse sa faca planuri la ce profesionala sa ma inscrie.
Ce bine! Puteam sa imi gasesc o slujba buna si sa-mi ajut si fratii.

Ah ce fericire!

Dar, intr-o vineri , cand m-am dus acasa, am aflat ca tata m-a maritat. Ca mi-a gasit un barbat bun care o sa aiba grija de noi toti. Am plans mult, dar am zis ca tatal meu stie ce e mai bine pentru mine.
Dupa nunta, sotul mi-a spus ca a dat pentru mine 80 000 000 lei (vechi). Am stat impreuna cu el cateva luni pana cand s-a gandit ca ar trebui sa-si recupereze suma. Asa ca m-a vandut fratelui lui, care m-a dus la produs in Spania.
De aici incolo nu mai stiu ce s-a intamplat cu mine. M-am pierdut si nu ma mai gasesc. Zi noapte acelasi lucru fara incetare cu aceeasi uratenie si rautate.

Durere, mizerie, ura.
Totul pentru ce? Doar pentru un pahar de bautura.

Gata, dragii mei adulti. Acesta este basmul meu frumos, cu regi drepti, printi buni si o printesa rasfatata.

P.S. Daca va plac Banii , Bautura, Drogurile, Jocurile de noroc, vindeti-va sufletul (care oricum e pierdut).
Nu copiii pentru ca ei sunt singura voastra mantuire.

Un copil, o minge

Ce ii trebuie unui copil sa-si faca prieteni de joaca? O minge, doar o minge, am zice. A, da si dorinta de a se juca cu ceilalti copii.

Si acum povestea dragii mei adulti:

A fost odata, nu de mult, o fetita care avea o minge si care vroia sa se joace cu alti copii.

Ea se deoasebea de ceilalti prin faptul ca era o mica zana. Din aceasta cauza, nu stia sa se faca foarte bine inteleasa de ceilalti oameni. Daca se emotiona, nu mai stia sa vorbeasca, dar vroia sa-si exprime sentimentele. Si incepea sa ciupeasca, nu din rautate, ci doar ca sa-ti arate ca e nelinistita, vrea ceva, dar nu stie sa spuna in cuvinte.

Intr-o zi a iesit in curtea scolii, cu mingea ei mare si albastra. S-a dus aproape de un grup de copii si a aruncat mingea. Aceasta s-a rostogolit pana la picioarele lor. Fetita noastra astepta. Astepta ca macar unul din ei sa ridice mingea si sa i-o arunce, sau macar sa dea cu piciorul in ea. Dar ce credeti ca s-a intamplat, dragii mei. Copiii s-au uitat la minge, s-au uitat la zana noastra si i-au intors spatele.

Fetita noastra s-a dus si si-a luat mingea si a aruncat-o din nou. A primit acelasi raspuns. Atunci s-a dus la unul din copii, s-a uitat la el, iar acesta a repezit-o. Fetita noastra s-a emotionat si l-a ciupit. Cand au vazut copiii ce s-a intamplat, au izbucnit in ras si au inceput sa o faca nebuna.

Unde sunt nebunia si rautatea? In intoleranta sau in incapacitatea de exprimare a sentimentelor? Eu cred ca in nici una, ci in inima noastra impietrita, care nu e capabila sa inteleaga ca frumusetea vine din faptul ca suntem diferiti, ca a-l accepta pe celalalt inseamna sa te accepti pe tine. Iar copii nostri ne imita, crezand ca asa trebuie sa se poarte.