Se spune ca educatorul il invata pe copil. Cred ca lectia asta eu am sarit-o.
Fiecare copil cu care am lucrat m-a invatat ceva, m-a educat, mi-a format caracterul.
In relatia mea cu copiii ei au fost invatatorii si eu elevul. Am invatat lucruri, pe care altii s-au chinuit mult si bine (tot degeaba) sa mi le explice.
Eu nu pricepeam si pace. Totul se termina in urlete si plansete.
Anii au trecut, eu am crescut mare (doar mare nu si matura) si tot nu stiam sa fac unele lucruri.
Si pentru ca eram mare, a trebuit sa ma angajez.
Ehe, si intamplarea facu (sau mai bine zis momentul meu, ca Hipopotamita balerina de pe salteaua de gimnastica de la ANEFS, care i-a facut pe profesori sa rada cu lacrimi) sa devin cadru didactic (da - cica sunt cadru didactic, am constientizat si eu asta dupa 10 ani in invatamant).
Si asa am inceput sa fiu invatata, nu de persoanele abilitate sa o faca, ci de copii. Copii considerati de societate handicapati ( aici am eu dubii serioase, cred ca lucrurile stau tocmai pe dos).
Va intrebati oare ce am invatat? Sa va dau cateva exemple:
- am invatat sa am caiete ordonate
- am invatat sa scriu citet
- am invatat sa citesc cu intonatie
- am invatat sa cos (mama a inceput sa se inchine cand m-a vazut cosand primul goblen)
- am invatat sa pun ochiuri pe andrele si sa crosetez (saraca mama imi facea lucrurile pentru orele de esucatie tehnologica)
- am invatat sa fac paine
- am invatat sa sa ma bucur de lucruri marunte
Pentru toate acestea nu pot sa le spun acestor copii decat MULTUMESC. Iar societatii ii recomand sa isi scoata ochelarii de cal.
Fiecare copil cu care am lucrat m-a invatat ceva, m-a educat, mi-a format caracterul.
In relatia mea cu copiii ei au fost invatatorii si eu elevul. Am invatat lucruri, pe care altii s-au chinuit mult si bine (tot degeaba) sa mi le explice.
Eu nu pricepeam si pace. Totul se termina in urlete si plansete.
Anii au trecut, eu am crescut mare (doar mare nu si matura) si tot nu stiam sa fac unele lucruri.
Si pentru ca eram mare, a trebuit sa ma angajez.
Ehe, si intamplarea facu (sau mai bine zis momentul meu, ca Hipopotamita balerina de pe salteaua de gimnastica de la ANEFS, care i-a facut pe profesori sa rada cu lacrimi) sa devin cadru didactic (da - cica sunt cadru didactic, am constientizat si eu asta dupa 10 ani in invatamant).
Si asa am inceput sa fiu invatata, nu de persoanele abilitate sa o faca, ci de copii. Copii considerati de societate handicapati ( aici am eu dubii serioase, cred ca lucrurile stau tocmai pe dos).
Va intrebati oare ce am invatat? Sa va dau cateva exemple:
- am invatat sa am caiete ordonate
- am invatat sa scriu citet
- am invatat sa citesc cu intonatie
- am invatat sa cos (mama a inceput sa se inchine cand m-a vazut cosand primul goblen)
- am invatat sa pun ochiuri pe andrele si sa crosetez (saraca mama imi facea lucrurile pentru orele de esucatie tehnologica)
- am invatat sa fac paine
- am invatat sa sa ma bucur de lucruri marunte
Pentru toate acestea nu pot sa le spun acestor copii decat MULTUMESC. Iar societatii ii recomand sa isi scoata ochelarii de cal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu